Nu cred ca exista persoana care intr-un anumit moment al vietii sale sa nu se fi simtit trist si uitat.Ni se intampla tuturora doar ca reactionam diferit.Cei cu bani merg la psiholog,cei care au prieteni buni,se confeseaza lor iar cei care nu avem nici una nici alta scriem poezii sau ne povestim amarul in internet unde nimeni nu poate folosi ceea ce stie despre noi pentru a ne face rau cum de atatea ori se intimpla in realitate.Nu un rau fizic ci un rau sufletesc.Ozicala veche ziceca o vorba doare mai mult decat o palma.E adevarat.Nu stiu de ce dar toti avem un graunte de rautate in noi.V-ati dat seama ca atunci cand suntm tristi,suferim si avem problema,daca vedem pe cineva cu probleme mai mari decat ale noastre parca ne doare mai putin,parca ne da speranta."Uite!Putea fi mai rau pentru noi."Nu stiu cum sa calific asta:rautate sau instinct de supravietuire?
bien venida
RăspundețiȘtergereMai ai poezii?Daca da,publica-le te rog
RăspundețiȘtergere